Sari la conținutul principal

De ce A1C nu este suficient: perspectivele Dr. Ben Bikman

În această discuție, experții în metabolism Dr. Ben Bikman și Dr. Ken Berry explică de ce obsesia comunității medicale pentru glicemie și A1C trece adesea pe lângă primele semne ale unei boli metabolice: insulina.

Viziunea centrată pe insulină​

Marea majoritate a clinicienilor sunt instruiți să se concentreze pe glucoză. Totuși, insulina este un marker mult mai sensibil și mai timpuriu al dereglărilor metabolice.

  • Mitul celulelor beta: Contrar credinței populare, celulele beta la pacienții cu diabet de tip 2 nu „se ard” pur și simplu. În multe cazuri, producția de insulină rămâne de multe ori mai mare decât normal pentru ani de zile, chiar și când glucoza începe să crească [00:03:10].
  • Pericolul insulinei exogene: Administrarea de insulină suplimentară unui pacient cu diabet de tip 2 pentru a reduce glucoza poate, de fapt, să înrăutățească rezultatele și să crească mortalitatea [00:03:52].

Intervalele de referință pentru insulina fasting​

Dr. Bikman sugerează următorii indicatori pentru insulina de post (micro unități pe mL):

  • 0–6: Sensibilitate optimă la insulină.
  • 7–17: O „zonă de avertizare” unde pot începe probleme metabolice.
  • 18+: Semn clar de afectare metabolică [00:05:46].

Defectele testului A1C​

HbA1C măsoară glicarea (acoperirea cu zahăr) a globulelor roșii pe aproximativ 120 de zile. Deși util, are lacune semnificative:

1. Durata de viață a globulelor roșii​

Scorul A1C este puternic influențat de cât timp trăiesc globulele roșii:

  • Pozitive false: Dacă globulele roșii trăiesc mai mult decât în medie (comun în diete sănătoase, bogate în nutrienți, precum carnivore), au mai mult timp să acumuleze glicare, ducând la un A1C mai mare în ciuda unei glicemii scăzute [00:12:42].
  • Negative false: Dacă globulele se reînnoiesc rapid (din cauza anemiilor sau deficiențelor de B12/fier), A1C poate părea „normal” chiar dacă zahărul din sânge este periculos de ridicat [00:13:24].

2. Factorul fructoză​

A1C măsoară în principal glicarea indusă de glucoză. Nu măsoară fructoza („fructarea”), care este de 7 ori mai reactivă decât glucoza [00:22:45].

  • Persoanele care consumă cantități mari de suc de fructe sau smoothie-uri pot avea un A1C „normal” în timp ce suferă daune interne masive prin glicare [00:23:18].

Glicarea dincolo de sânge​

Glicarea este un proces non‑enzimatic în care zahărul se leagă de proteine, ADN sau lipide. Are loc peste tot, nu doar în globulele roșii:

  • Rinichi: Putând conduce la insuficiență renală.
  • Vase de sânge: Contribuind la ateroscleroză [00:09:47].
  • Piele: Deteriorează colagenul și provoacă îmbătrânire prematură/ riduri.

Acid uric și cetone​

Deoarece nu există un test comercial de „fructare”, Dr. Bikman propune acidul uric ca marker surrogate pentru metabolismul fructozei [00:23:45].

  • Fructoză vs carne: Acidul uric este determinat mai mult de consumul de fructoză decât de carne sau pește.
  • Avantajul cetonelor: Cercetări noi sugerează că cetonele pot inhiba inflamația cauzată tipic de acidul uric ridicat, explicând de ce pacienții ketogenici văd adesea îmbunătățiri ale markerilor de sănătate chiar dacă acidul uric rămâne temporar ridicat [00:27:14].

Sursa: Why A1C Isn't Enough - Dr. Ben Bikman with Dr. Ken Berry